Teatrul ,,Toma Caragiu” Ploiești
De Alexandru Kirițescu
Regia și ilustrația muzicală: Cristi Juncu
Scenografia: Carmencita Brojboiu
Video & lighting design: Ionuț Aldea
Video proiecție: Ionuț Manea
Pictură afiș: Lucian Prună
*Mulțumiri Silviei Călin pentru spijinul acordat în realizarea momentului coregrafic din spectacol.
Distribuția:
Clara Flores – Aneta Duduleanu
Ioana Farcaș – Zoia
Oxana Moravec – Lena
Andrei Radu – Mircea Aldea
Theodora Sandu – Wanda
Pamela Iobaji – Margareta Aldea
Visarion Udatu – Ianache Duduleanu
Dragoș Maxim – Georges Duduleanu
Lăcrămioara Bradoschi – Collette Duduleanu
Cristina Moldoveanu – Zamfira
Credit foto – Andrei Gîndac
Durata spectacolului: 2h15 minute
Vârsta recomandată: +12
📍Teatrul de Vest Reșița
Ora 19:00
Sinopsis:
„Gaițele” este una dintre cele mai cunoscute și apreciate piese de teatru din dramaturgia românească interbelică. Alexandru Kirițescu surprinde cu umor acid și ironie viața micii burghezii dintr-un orășel de provincie, un univers al neputinței de a evolua, care își ascunde fragilitatea sub măști sociale și convenții rigide.
În centrul acestuia se află familia Duduleanu, simbol al unei burghezii în derivă, prizonieră în propriile clișee și prejudecăți. Sub aparența preocupărilor cotidiene se ascunde o existență sufocată de invidii, ranchiune și meschinării. În fruntea ei se află Aneta Duduleanu, o femeie autoritară care impune ritmul și regulile unui microcosmos social în care resentimentele țin loc de vitalitate.
În contrapunct cu această lume închisă se conturează povestea de dragoste dintre Margareta, fiica timidă și neînțeleasă a Aneta, ce trăiește într-o tăcere apăsătoare, copleșită de mediul sufocant al familiei sale, și Mircea, soțul ei, un fost gazetar deziluzionat, care își caută libertatea într-o spațiu care nu-i mai oferă idealuri. Reapariția Wandei, verișoara cosmopolită a Margaretei, ii aduce lui Mircea iluzia eliberării de constrângeri și devine catalizatorul tragediei, iubirea fragilă dintre cei doi destrămându-se sub presiunea prejudecăților și a răcelii sufletești.
Însă în familia Duduleanu dramele nu provoacă introspecție, ci devin pretexte pentru noi intrigi și bârfă. Viața își urmează cursul imperturbabil, într-un spectacol al superficialității și al autoamăgirii.
„Gaițele” este, astfel, o fresca a ipocriziei, vanității și fragilității unei lumi ce rămâne surprinzător de actuală, o piesă în care râsul se transformă într-un zâmbet amar, invitând la reflecție asupra felului în care trăim, iubim și ne raportăm unii la alții.