Producător principal: creart / Teatrelli
Co-producători: Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea,
Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani
de Alexandra Felseghi, după o idee de Andrei Măjeri
Cu: Elena Ivanca, Ioana Dragoș Gajdó, Silvia Luca
Regia: Andrei Măjeri
Experiența sonoră: Adrian Piciorea
Costume: o selecție de piese din colecțiile lui Lucian Broscățean
Bijuterii: Monom by Georgiana Ciceo
„zeițe de categoria B” de Alexandra Felseghi, după o idee de și în regia lui Andrei Măjeri, aduce pe aceeași scenă actrițe din trei orașe și trei teatre diferite, aplaudate în spațiile geografice în care joacă, dar mai puțin cunoscute în afara lor: Elena Ivanca (actriță a Teatrului Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca), Ioana Dragoș Gajdó (actriță a Teatrului „Regina Maria” Oradea), Silvia Luca (actriță a Teatrului „Mihai Eminescu” Botoșani).
„zeițe de categoria B” chestionează un subiect de interes contemporan: granița dintre public și privat, dintre magia scenei și realitatea vieții personale. Spectacolul pornește de la o documentare de tip autobiografic, concentrându-se, cu precădere, asupra punctelor nevralgice din carierele celor trei actrițe, acelea care au provocat turnuri semnificative. Un demers care aduce în discuție modalitățile prin care artiștii sunt adesea schimbați asemenea unor piese.
Mecanismul dur al artelor strivește personalități sensibile care au făcut performanță într-o altă epocă, îi năucește pe cei prinși între vârste și nu le dă prea multe speranțe celor la început de carieră. Dar vocația nu se perimează, ea își caută porturi noi în care să acosteze, co-creatori care să stârnească mici revoluții personale și să provoace la dialog.
Premiera a avut loc în septembrie 2023, la București, la TEATRELLI – inițiatorul proiectului și producătorul principal, spectacolul intrând apoi, pe rând, în repertoriul tuturor teatrelor co producătoare, respectiv la Teatrul Național Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea și Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani.
Cronici:
Nu poți face critică de teatru, în sensul „oficial” al sintagmei, la un spectacol precum „zeițe de categorie B”. Nu pentru că s-ar sustrage unei construcții specifice artei spectacolului de teatru, ci pentru că, în esența lui, este mai mult decât un spectacol, este o formă de comunicare, de mărturisire care te scoate din starea clasică de spectator și te plasează într-una nouă, de confident. A face critică de teatru la un astfel de spectacol ar echivala cu o formă de trădare a intimității depline în care, timp de 90 de minute, ești implicat. Cumva, ai ține secret ceea ce ai văzut, deși, pe de altă parte, îți vine să vorbești despre asta, ca despre o întâmplare neobișnuită, fericită, irepetabilă. – Călin Ciobotari în 7iasi.ro
„zeițe de categoria B” este un spectacol gândit special pentru cele trei actrițe, cu un text bazat 100% pe experiențele profesionale ale celor trei protagoniste, care pune într-o lumină aparte orice carieră de mare actriță din România ultimilor ani. Zeițe de categoria B s-a născut dintr-o nevoie foarte concretă a regizorului, aceea de apreciere corectă a profesionalismului celor trei actrițe și prin intermediul lor a tuturor celor care fac posibil succesul oricărui mare spectacol. –
Nona Rapotan în bookhub.ro
Unul din efectele colaterale ale spectacolului e că ne invită să ieșim din reflexul celebrității, să recunoaștem omenescul și vulnerabilitatea actorului din spatele fiecărui rol. […] are marele merit de a vorbi cu sinceritate și căldură umană despre partea umbrită a carierelor artistice; salvează din istoria personală momente când orice artist a fost pentru o clipă o zeiță/un zeu inclasabil în categorii, ireductibil la clișee.
– Oana Cristea Grigorescu în Scena.ro
Cele trei actrițe repoziționează rama performativă și vorbesc curajos – susținute de un regizor empatic – despre ce se află dincolo de aceasta, asumându-și un tip de confesiune foarte persoanală și emoționantă, și găsind astfel un mod, fitrat estetic, de a da ceva din ele însele unui public însetat de autenticitate. Rezultă un proiect asumat feminist, mai mult decât necesar pe scana românească. Singurul lucru care ar putea fi contestat aici este titlul: acestea nu sunt „zeițe de categoria B”, ci zeițe pur și simplu.
– Cristina Modreanu în Scena.ro Nr. 63 (1) / 2024
Într-un proiect cu viziune, care își propune ceva nou – atât în componență, tematică și valoare de statement în teatrul românesc, cât și în extratext, prin alăturarea dintre teatre și colaborările cu branduri de rafinament subtil – „zeițe de categoria B” a fost demarat în contextul unui open call pentru montarea unui spectacol de tip laborator, lansat de CREART/Teatrelli. Întâlnirea este una fericită pe toate planurile și ea relevă trei tipologii de actrițe puternice și nuanțate, pline de caracter și versatile, care, culme, au fiecare suficientă lumină de reflector pentru a nu concura între ele.
– Raluca Cîrciumaru în „Teatrul azi”
Adevărul e că mă tot gândesc la ce-am văzut aseară, că tot mai rar iau acasă cu mine ce văd la teatru, ca să nu mai zic cât de rar mă mai urmărește și a doua zi. Am văzut un spectacol despre teatru și actrițe, despre viață și oameni. Fără artificii, fără fasoane. Și cu sclipici și cu muci.
Simplu, uman, firesc, cald, amuzant, emoționant. Pe Elena Ivanca și pe Ioana Dragoș Gojdo le știu de mulți ani. Mi le amintesc în multe roluri și ipostaze, dar parcă mai faine ca în spectacolul ăsta nu mi le amintesc. Pe Silvia Luca abia am cunoscut-o. Practic e prima premieră a stagiunii 2023-2024 văzută acasă. Dar da, când e să fie, e! Iar… zeițe de categorie B e un spectacol de categorie A.
P.S. Și mai e ceva important. E o coproducție a 4 teatre de stat. Din categoria: deci se poate! –
Raluca Rădulescu